by Robert Dumitriu
carte.jpeg

Carte

Scurte idei extrase din cărţile pe care le citesc.
Le adaptez meticulos și le pun aici.
Pot fi comparate cu un shot de tequila.

Porțile percepției. Raiul și Iadul. de Aldous Huxley

Într-o dimineață din primăvara anului 1953, Aldous Huxley ia patru zecimi de gram de mescalină și așteaptă răbdător să vadă ce se întâmplă. 

notiţele mele

Putem aduna informații despre experiențe, dar niciodată nu putem aduna experiențele în sine. 

Când ne simțim unici moștenitori ai universului, când ''marea ne curge prin vine... și nestemate stele ne sunt'', când totul e perceput drept infinit și sfânt, ce ne-ar mai împinge la lăcomie sau afirmare, la setea de putere sau la cele mai triste forme de plăcere? Contemplativii au puține șanse să devină cartofori, proxeneți sau bețivi; de regulă, nu predică intoleranță, nici nu pun la cale războaie, nici nu consideră necesar să fure, să înșele sau să sfărâme fața celor sărmani.

Cantitatea de rău, spunea Pascal, ar fi cu mult mai diminuată dacă oamenii ar învăța să stea liniștiți la ei în cameră.  
  
În lumea interioară nu există nici muncă, nici monotonie.  
  
În artă, ca și în religie, taoiștii și apoi budiștii zen au privit dincolo de viziuni, spre Vid, iar prin Vid la cele ''zece mii de lucruri'' ale realității obiective. Datorită doctrinei lor a transformării Cuvântului în trup, creștinii ar fi trebuit să fie capabili, de la bun început, să adopte o atitudine asemănătoare față de universul din jur. Cu doar 300 de ani în urmă, formulări care trimiteau la refuzul radical al lumii și chiar la condamnarea ei erau perfect firești de înțeles. ''Nimic nu trebuie să ne minuneze în lume, în afară de Întruparea lui Hristos.'' 

Cheltuim astăzi cu mult mai mult pentru băutură și fumat decât cheltuim pentru educație. Și nu e de mirare. Aproape în fiecare dintre noi, aproape tot timpul, există pornirea de a fugi de sine și de ceea ce ne înconjoară. 

Impulsul universal și perpetuu al transcenderii de sine nu poate fi suprimat trântind Porțile în Zid cunoscute în prezent (alcool, tutun etc.). Singura politică rezonabilă este deschiderea altor porți, mai bune, în speranța de a-i convinge pe oameni să renunțe la vechile lor obiceiuri proaste în schimbul altora noi și mai puțin nocive. 
  
Deși evident superioară cocainei, opiului, alcoolului și tutunului, mescalină nu este drogul ideal. Alături de majoritatea fericit transfigurată a consumatorilor de mescalină, există și o minoritate transportată de drog în iad sau în purgatoriu.  
  
Când bărbații și femeile nu reușesc transcederea de sine prin intermediul cultului, a faptelor bune și a exercițiilor spirituale, sunt în stare să recurgă la surogatele chimice ale religiei-alcool și pilule în Occidentul modern, alcool și opiu în Orient, hașiș în lumea mahomedană, alcool și marijuana în America Centrală, alcool și coca în Anzi, alcool și barbiturice în regiunile mai moderne din America de Sud.  

Ne vine mai ușor să explicăm rolul postului în declanșarea viziunilor. Prin reducerea cantității de zahăr aflate la dispoziția organismului, postul scade randamentul biologic al creierului și permite pătrunderea în conștiință a unor elemente fără nicio valoare de supraviețuire.

Persoanele subnutrite pot ajunge să aibă vedenii, deoarece, atunci când eficiența valvei reductoare a creierului scade, mult material (biologic vorbind) inutil pătrunde în conștient ''din afara''.  Multe dintre trăirile vizionarilor timpurii erau înfricoșătoare. Ca să folosim limbajul teologiei creștine, Diavolul se arată în viziunile și în stările lor de extaz mult mai des decât Dumnezeu. Deloc surprinzător, într-o vreme în care lipseau vitaminele, iar credința în Satan era universală.  

 Toate trăirile noastre sunt condiționate chimic și, dacă ne imaginăm că unele ar fi pur ''spirituale'', pur ''intelectuale'', ''pur estetice'', este doar consecința faptului că nu ne-am ostenit niciodată să cercetăm împrejurările chimice interne din momentul în care au avut loc.  

Robert Dumitriu