by Robert Dumitriu
carte.jpeg

Carte

Scurte idei extrase din cărţile pe care le citesc. Această bibliotecă se va îmbunătăți în fiecare săptămână.

Alt timp nu am ✎ Seneca

Print  | Free PDF | Audio

notiţele mele

Despre scurtimea vieții
Despre viața fericită 

Numai că toată viața trebuie să învățăm să trăim, ba chiar, lucru și mai surprinzător, toată viața trebuie să învățăm să murim.

[...] cel care își dedică tot timpul propriului său avantaj, care își chivernisește fiecare zi ca pe ultima, nici nu tânjește la ziua de mâine, nici nu se teme de ea. 

Mă mir de obicei când îi văd pe unii cerându-le altora timp, iar pe cei de la care cer, acordându-le cu atâta ușurință. 
Oamenii iau în joacă cel mai prețios bun dintre toate; acesta îi înșală prin faptul că este un bun fără corp și nu ne stă sub ochi;

Cea mai mare risipă a vieții este amânarea; le răpește prezentul, promițându-le ceva în viitor. 

În schimb, cei care uită trecutul, neglijează prezentul și se tem de viitor au o viață foarte scurtă și foarte agitată; când au ajuns deja la clipa de pe urmă, nefericiții înțeleg într-un târziu că au fost atât de multă vreme ocupați nefăcând nimic. 

Binele suprem este sufletul care disprețuiește ce este întâmplător și își găsește bucuria în virtute. 

Bărbatul nu trebuie să se lase corupt și stăpânit de evenimentele exterioare și trebuie să privească doar în sine. 

''Dar nici tu," mi s-ar pute spune, ,,nu cultivi virtutea pentru altceva decât pentru că speri să dobândești o plăcere în urmă ei.'' În primul rând, chiar dacă virtutea va aduce o plăcere, nu din acest motiv ea este căutată; căci nu aduce plăcere, ci și plăcere, și nu trudește pentru aceasta, ci truda ei, deși caută altceva, are drept consecință și acest lucru.

Înțeleptul nu va lăsa nici un singur dinar să îi treacă pragul pe o cale necinstită; totuși, nu va respinge, nici nu va exclude o mare bogăție, care este darul sorții și rodul virtuții. 

"Cum adică? Virtutea este suficientă că să trăiești fericit?'' De vreme ce este perfectă și divină, de ce nu ar fi ea suficientă, ba chiar prea îndeajuns? Căci dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi? 

“Cum adică? Virtutea este suficientă că să trăiești fericit?’’ De vreme ce este perfectă și divină, de ce nu ar fi ea suficientă, ba chiar prea îndeajuns? Căci dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi? 
Robert Dumitriu